Le Nouveau Désordre mondial Réflexions d'un Européen autor: Tzvetan Todorov Robert Laffont , 2003 ISBN 2-221-10122-7

Sub titlul "Noua dezordine mondiala", acest neobosit istoric al ideilor si culturilor, care este Tzvetan Todorov, a publicat in 2003 la editura pariziana Laffont, un eseu ocazionat de desfasurarea ultimului razboi din Irak, pe care il supune criticilor sale de intelectual european, profund atasat valorilor democratiei.

Narind principalele etape ale implicarii americane in Irak, o tema inca de actualitate, Todorov analizeaza consecintele si impactul deciziei unilaterale a SUA de a ataca Irakul, asupra valorilor democratice. Scopul eseului nu este insa doar radiografia politica a unui razboi, ale carui efecte singeroase tind sa se banalizeze in mod tragic in noianul stirilor difuzate de agentiile de presa, la doi ani de la scrierea acestui text.
Todorov emite pareri critice, dar propune si solutii vizind depasirea deficitului democratic rezultat din atitudinea hegemonica a SUA, manifestata cu precadere dupa 11 septembrie 2001. Desi un entuziast al Europei unite, discursul sau nu este partinitor, el nu scapa ocazia de a critica inconsecventa si slabiciunile politicii externe practicate de Europa Occidentala in timpul conflictului din Kosovo, responsabile intr-o anumita masura de manifestarea unilateralismului american de astazi.

El da un argumentat raspuns negativ la intrebarea daca politica impunerii armate a democratiei liberale in lume a SUA a fost in interesul ei. Chiar daca Todorov nu vede in politica americana a dublei masuri "neaparat o ipocrizie", deoarece "nobilele idealuri" sint evidente, el crede ca, "mijloacele" de atingere a acestora sint de fapt problema, mai exact "razboaiele preventive" care incalca legile internationale.

Pe plan international, Todorov este adeptul multipolarismului, ca solutie preferabila unilateralismului american care, spune Todorov, se intoarce impotriva Americii. "Acest echilibru international nu va fi definitiv - dar o asemenea flexibilitate si capacitate de a face fata neprevazutului nu este mai prefarabila unei ordini fixate o data pentru totdeauna?"

Daca strategia americana aplicata in invadarea Irakului tine de aplicarea fortei, Franta indeosebi, a incercat sa promoveze aplicarea dreptului international prin intermediul ONU, o solutie "seducatoare", dar iluzorie deoarece ONU si-a dovedit slabiciunile de multe ori in trecut.
"Dreptul international nu are aceeasi eficacitate ca dreptul national" scrie Todorov. De aici si lipsa de eficacitate a unei organizatii lipsita de mijloace de aplicare a deciziilor luate. Pe de alta parte, componenta actuala a Consiliului de securitate consacra hegemonia a cinci puteri, ale caror interese primeaza in fata celorlalti membri. Dar cum nici forta nici dreptul nu functioneaza, Todorov le prefera o a treia cale, aceea a pluralitatii, "care contribuie la mentinerea pacii prin echilibrul mai multor puteri. In acest cadru isi va gasi loc Europa de miine".

Todorov pledeaza pentru o Europa vazuta ca "putere linistita", dotata cu o forta armata proprie si o politica de aparare comuna. Conditia sine qua non este iesirea din ipocrizie si nehotarire: fie Europa admite dependenta sa militara de SUA, si renunta la critica deciziilor americane, fie renunta la protectia americana, dezvoltindu-si propriul sistem de aparare. Pozitia pro-americana a tarilor din Europa de Est in problema Irakului reprezinta un semn de intrebare la adresa unitatii comunitare.

Comentind faptul, Todorov observa ca acestea si-au bazat decizia tinind cont de amenintarea potentiala a Rusiei(un sondaj recent efectuat in Polonia, arata ca 51% din polonezi se tem de Rusia), pe fondul unei garantii de securitate nesigure a UE, singura "tabara" credibila fiind "scutul american". Pe termen lung insa, Todorov crede ca Estul are nevoie de timp pina sa inteleaga ca solutia se afla totusi in Europa si nu in SUA.

Politologi contemporani precum Emmanuel Todd sau Henry de Grossouvre, mergind pe linia de gindire a lui De Gaulle, vad Rusia partener strategic al Frantei si Germaniei. Daca succesul politic al axei Paris-Berlin-Moscova ar putea incuraja Europa de Est la o apropiere de o politica comuna europeana in materie de aparare, este incert, iar in contextul in care Rusia refuza sa condamne Pactul Ribbentrop - Molotov, umbra trecutului singeros comunist asupra Europei de est va cintari mult in balanta deciziilor luate de guvernele acestor tari.

Solutia imaginata de Todorov, ca Anglia, dotata cu cea mai puternica armata din Europa, sa devina pilonul de aparare al Europei, nu pare insa realizabila intr-un viitor apropiat, tinind cont de lenta apropiere a Angliei de UE. Pe de alta parte, industria militara si comandamentul militar britanic sint strins integrate cu cele americane, ceea ce nu usureaza orientarea englezilor catre o insertie in sistemul European dominat de Franta si Germania. Desigur ca o schimbare politica la virf in SUA sau Anglia ar putea modifica statu quo ul dar, judecind dupa succesele electorale ale lui G. Bush si Tony Blair ea nu se intrevede curind.

Uniunea Europeana va fi inca multa vreme un proiect "in constructie", ale carui incertitudini sint evidente, nu doar in plan militar, dar si economic si politic. Desi s-au facut progrese in ceea ce priveste intarirea sistemelor militare nationale, diversele politici de aparare nationale vor trebui puse de acord in materie de finantare, strategie, investitii. Apoi lipsa de oameni si dependenta logistica fata de NATO(in special informatiile transmise prin satelit) sint probleme care ramin a fi rezolvate.

In acest timp, SUA erijata ca unica superputere, nu asteapta ziua cind statele Europei se vor pune de acord, extinderea NATO spre Est o arata foarte clar. Diversele prognoze emise de organizatii guvernamentale sau independente americane, indica de asemenea o strategie unilaterala pe termen lung. Odata aceste politici puse in miscare, este greu de crezut ca ele se vor modifica rapid in cazul aparitiei asa zisei "puteri linistite", a carei definire, este inca incerta.
Iata ce scria in acest sens, Ludovic Woets, istoric, consultant in geostrategie si previziune strategica si consultant al Ministerului Apararii francez:
"Pe termen scurt si mediu, SUA nu va lasa nici o alta putere sa devina dominanta intr-o zona de operatiuni. "Noua" ordine internationala pentru anii de tranzitie care vor veni, va avea doua caracteristici majore: ea va fi sub tutela sau conducerea americana, si va fi restrinsa la zonele de putere si interese militare. De fapt, SUA are o strategie coerenta limitata la interese si la lobbyuri, care contureaza o viziune. Nu este izolationism, nu este imperialismul absolut asa cum s-a spus, este altceva: o a treia cale, vizind sa obtina capacitatea de a interveni oriunde, oricind, fara constringeri(...), dar in limitele inguste ale angajamentelor determinate de ea insasi."

In actuala Constitutie a Europei rolul central de aparare al UE este acordat NATO aflat sub controlul SUA, drumul pina la realizarea unui sistem comun de aparare european, trecind obligatoriu prin realizarea unei politici externe comune tuturor membrilor UE. In conditiile aparitiei de noi membri, eventual Turcia, un consens care sa fie si durabil totodata, pare din ce in ce mai greu de realizat.

Constient de acest lucru, Todorov sugereaza o Europa a cercurilor concentrice. In centru s-ar afla tarile care au ajuns deja la un consens al politicilor lor externe si de aparare, care astfel ar constitui o federatie. Cercul urmator ar fi format de tarile Uniunii Europene sub forma sa actuala, inclusiv Turcia. "Ceea ce conteaza astazi in Europa nu este crestinismul, ci unul din mostenirile sale paradoxale: laicitatea". Un al treilea cerc ar fi compus din tarile din afara UE: Rusia, Ucraina, Bielorusia si tarile Magrebului dar de a caror colaborare trebuie sa tina seama.

Sansele de realizare al proiectului descris de Todorov, depind insa si ele de un minim consens intre diversii membri ai UE, si nu in ultimul rind, de intentiile SUA si chiar a Rusiei. Un exemplu in acest sens, este initiativa aliantelor tarilor din bazinul Marii Negre, care nu vine in intimpinarea politicilor cercului din centru, cel putin ca moment al lansarii ei! Se pune pe buna dreptate intrebarea, daca extinderea NATO spre Est, nu face ideea lui Todorov inca si mai dificil de transpus in realitate.

Alte propuneri avansate de Todorov, vizeaza alegerea unui presedinte al Europei care ar formula in linii mari politica europeana, folosirea limbii engleze ca "limba internationala" si chiar stabilirea unei zile aniversare a Europei.

Fidel convingerilor sale, Todorov reliefeaza valorile europene pe care Europa trebuie si merita sa le apere. Valori politice, culturale, etice, comune, fac ca Europa sa devina un exemplu pentru intreaga planeta. Rationalismul, justitia, democratia, libertatea individuala, laicitatea, toleranta, iata tot atitea motive de mindrie pentru un European ."Dupa ce s-au razboit unii cu altii timp de secole, dupa ce s-au urit si dispretuit reciproc, popoarele Europei au ajuns sa traiasca impreuna in cadrul unei uniuni."


Lucid si profund, sint meritele acestui incitant text de doar o suta de pagini, scris cu o vie constiinta, pe care autorul, un erudit dar nu politolog, o pune in slujba dezbaterilor contemporane. Aproape de idei, dar si de realitatea timpurilor pe care le traim, Todorov isi face o profesiune de credinta din apararea unor valori deseori marginalizate de conflicte, interese si ideologii reductioniste. Daca unele din ideile sale sint subiect de controverse, sau par utopice, este mai putin important in contextul in care Europa are nevoie urgenta de dezbateri in spirit critic, dar si de solutii responsabile.

omme